ZIUA INTERNAŢIONALĂ A TOLERANŢEI

                                                                                16 NOIEMBRIE 2018

MOTTO:

                                                              „Raza de soare care te încălzeşte pe tine nu   

ţi-e împuţinată prin faptul că se mai încălzeşte

 la ea şi vecinul tău.”

(Alexandru Vlahuţă)

 

Ziua Internațională a Toleranței din 16.11.2018 a prilejuit moment de sărbătoare la  Școala Gimnazială ,,Ion Ionescu” Valea Călugărească.

Activitatea interactivă organizată cu prilejul acestei importante zile,coordonată de  prof.înv.primar Cojocaru Mirela Elena şi prof.înv.primar Croitoru Ana Maria,a avut ca partener  Şcoala Incluzivă- profesorii itineranți de la CȘEI NR.1 Ploiești,prin reprezentantul lor,Prună Nicoleta, alături de invitaţii noştri de seamă:directorul şcolii, prof.Mincu Viorica, educator de sănătate Savu Isvoraş,părinţi ai copiilor clasei pregătitoare B şi ai clasei I A.

Trăim într-o lume în care redescoperirea ideii de toleranţă şi respect este mai necesară ca oricând. Copiii pe care îi educăm şi îi creştem vor fi protejaţi de violenţă doar dacă aceste concepte vor deveni pentru ei nişte deziderate. Activitatea are ca scop familiarizarea elevilor cu semnificaţia zilei de 16 noiembrie, Ziua Internaţională a Toleranţei, marcată anual pentru a îndemna omenirea la înţelegere și respect reciproc, dialog şi cooperare între culturi, civilizaţii şi popoare, pentru a descuraja atitudinile extremiste dominate de violență şi ură. Totodată, această zi are menirea de a reaminti omenirii că intoleranţa este generatoare de violenţă şi îndeamnă comunităţile să trăiască în pace şi respect.Activitatea a urmărit acceptarea diferenţelor şi conştientizarea asemănărilor, manifestarea atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi, exersarea de către elevi a atitudinilor şi comportamentelor tolerante, cultivarea spiritului de acceptare, cooperare şi toleranţă.

Elevii au fost foarte încântaţi să primească oaspeţii cu jetoane zâmbitoare, având ca deviză:,,Zâmbesc, vreau să primesc zâmbete!”

Copiii participanți au fost implicați în activități interactive si stimulante care au avut rolul de a aduce  plus-valoare activității didactice obișnuite, mai ales că în aceste clase sunt integrați copii cu CES.

Pentru că toamna se afla la final,şi, în curând, anotimpul friguros îşi va pune stăpânire peste tot,  am vrut să ne mai bucurăm de roadele sale şi de explozia de culori care ne farmecă privirile –  în paşi de dans, pe melodii specifice vârstei minunate a copiilor, elevii au defilat în costume minunate de toamnă,într-o superbă PARADĂ a TOAMNEI.Au dus cu ei coşuri pline cu fructe şi legume parfumate şi aromate, din care s-au înfruptat la finalul activităţii. Au fost răsplătiţi cu diplome şi baloane inscripţionate cu mesaje ce îndeamnă la TOLERANŢĂ.

Ne-am simţit minunat şi cu toţii am avut multe de învăţat!

 

CENTENARUL UNIRII ŞI ŞCOALA  GIMNAZIALĂ “ION IONESCU” COMUNA VALEA CĂLUGĂREASCĂ – O POVESTE PENTRU OAMENI

          Pentru România, anul 2018 are, aşa cum ştim cu toţii, o semnificaţie specială. Se împlinesc 100 de ani de la finalizarea Primului Război Mondial , “marele război” cum a fost supranumit, care a lăsat în urmă milioane de morţi, răniţi şi dispăruţi. Jertfa României: 339.117 morţi, 229.000 răniţi şi 116.000 prizonieri sau dispăruţi. Tuturor acestor eroi le datorăm respect şi consideraţie.

          Datorită participării României la război, alături de Antanta în perioada 1916-1918, visul de veacuri al acestui popor s-a împlinit: unirea cu fraţii din Basarabia (27 martie 1918), Bucovina (15 noiembrie 1918) şi Transilvania (1 decembrie 1918). Se constituia astfel statul naţional român în graniţele sale fireşti.

         Pentru a marca acest moment deosebit din istoria naţională, Şcoala Gimnazială “Ion Ionescu” Comuna Valea Călugărescă, în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local Valea Călugărescă, au organizat Concursul “Centenarul unirii şi Valea Călugărescă” în cadrul căruia elevii au investigat istoria comunei, au aflat prin efort propriu despre personalităţile comunei, locurile speciale, au scris eseuri, au realizat reportaje, machete, postere, afişe. La concurs, s-au înscris 24 de echipaje formate din câte 4 elevi. Concursul s-a adresat elevilor claselor a IV-a, a V-a, a VI-a, a VII-a şi a VIII-a de la Şcoala Gimnazială “Ion Ionescu” şi structurile acesteia: Şcoala Gimnazială Nicovani, Şcoala Gimnazială Rachieri. Concursul a avut patru probe: test grilă cu întrebări referitoare la participarea României în Primul război mondial şi realizarea Marii Uniri, realizarea unui eseu cu titlul: ”100 de ani de Valea Călugărescă, cum văd eu următorii 100 de ani”, realizarea unui articol/reportaj/interviu despre locurile şi oamenii din localitate, iar ultima probă a presupus confecţionarea unui afiş, poster, machetă sugestive pentru titlul concursului. Juriul a fost format din: prof. Listoschi-Neacşu Raluca, prof. Dancu Cristina, prof. Alexandru Andreea, prof. Vasile Mioara, prof. Popescu Elena şi domnul consilier local Petre Gabriel. Domnul consilier Petre Gabriel, este cel care a asigurat premiile pentru câştigători şi a sprijinit logistic desfăşurarea concursului. Dorim să-i mulţumim pentru implicare.

         Ne-am propus, prin organizarea acestui concurs, ca în anul Centenarului să canalizăm energiile creative și dorința de cunoaștere a elevilor către un moment important pentru construcția și devenirea națională, asupra căruia ne aplecăm cu respect, dar și cu încrederea că promovarea valorilor reprezintă singura cale spre un viitor care să ne cuprindă pe toți.

Considerăm că principala valență a Centenarului este cea educativă și anume transmiterea de principii, valori și atitudini către tânăra generație, cu scopul de a conștientiza și onora jertfele înaintașilor, ale generației care a făurit Marea Unire, dar și de a genera o reflecție asupra modului în care fiecare dintre noi poate contribui la conturarea României viitorului.

       Pentru a premia câştigătorii, dar şi pentru a oferi comunităţii locale ocazia de a aprecia activităţile în care elevii şcolii sunt implicaţi, a fost organizat, sâmbătă, 5 mai, la Căminul Cultural din localitate, spectacolul: “Uniţi pentru un zâmbet de copil!”. Am fost onoraţi de prezenţa domnului primar Vasilică Neacşu, care a pregătit copiilor şi o surpriză, a membrilor Consiliului Local, a Domnului director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie, alte personalităţi ale comunei, doamna director, prof. Viorica Mincu, dar cel mai important, părinţi şi bunici.

       Elevii şcolii au organizat alături de profesorii şi învăţătorii lor (Croitoru Ana-Maria, Vlad Andreea, Meica Alexandra, Bojoagă Gina, Olteanu Zinca, Moraru Roxana, Soare Gheorghe, Ioniţă Velorica, Cojocaru Mirela, Dumitra Roxana, Enache Daniela, Radu Gilica, Dobrică Viorica şi Mateescu Cristina) standuri cu vânzare a obiectelor confecţionate chiar de ei, dulciuri, produse artizanale. Mai mult, elevii au oferit celor prezenţi moment artistice legate de Marea Unire şi nu numai.

      Ţinem să le mulţumim Cătălinei Andrei şi Danei Dorneanu, pentru colaborare şi pentru implicarea lor în programul artistic, dar şi în celelalte activităţi pe care şcoala noastră le desfăşoară.

     Nutrim speranţa că elevii acestei şcoli au înţeles motivaţiile demersului nostru, şi, peste ani vor devei acei părinţi care le vor povesti copiilor lor despre anul în care ei au sărbatorit 100 de ani de la Marea Unire.

 

DIRECTOR-ADJUNCT,

PROF. LISTOSCHI-NEACŞU RALUCA

CENTENARUL ŞI NOI

România este patria noastră şi a tuturor românilor

E România celor de demult şi-a celor de mai apoi

E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA

            La cea de-a 100-a aniversare a minunatului act al Marii Uniri, se cuvine sa ne apropiem cu veneraţie de generaţia strălucită ce a luptat pentru îndeplinirea acestui ideal la care au sperat timp de secole transilvăneni, munteni, moldoveni şi bucovineni deopotrivă, generaţie care trebuie să ne inspire în faptele noastre de astazi. Acestea sunt adevaratele valori, pe care, din pacate, le uităm în favoarea superficialităţii, egoismului şi lipsei de empatie faţă de aproapele nostru. Ceea ce a construit acea generaţie, a fost o tară şi un popor care să le rămână urmaşilor. Erau speranţele tuturor acelora care au semnat documentele Unirii, care au ieşit pe străzi în acele zile cu inimi înflacarate şi cu sentimentul că ceea ce savârşeau va fi pentru totdeauna.

            Astăzi, ar trebui să ne întrebam şi noi, dacă ceea ce săvârşim va dăinui timpului, dacă ceea ce avem, înca, putem transmite celor ce vin după noi, dacă nu cumva am uitat ce înseamnă să simţi pentru celălalt şi dacă anul acesta, unic în viaţa noastră a tuturor, înseamnă cu adevarat ceva, dincolo de publicitatea exagerată si falsele declaraţii din mass-media.

            Nu putem aprecia trecutul dacă nu avem sufletele deschise, dacă nu suntem capabili să recunoaştem ceea ce este cu adevărat important şi dacă nu realizăm că tot ceea ce avem este pentru că alţii, înaintea noastră, şi-au sacrificat tinertea, familia, viaţa. Tot ceea ce suntem noi astăzi se sprijină pe umerii lor, a celor care au luptat sub deviza: ”Pe aici, nu se trece!”.

Pentru realizarea acestui deziderat naţional: UNIREA, românii au oferit jertfa lor „marelui razboi”: 339.117 morţi, 229.000 răniţi şi 116.000 prizonieri sau dispăruţi.

            În vara anului 1914, Imperiul Austro-Ungar ataca Serbia, în urma atentatului de la Sarajevo. Se declanşa astfel primul război mondial, în care se vor confrunta două alianţe politico-militare: Puterile Centrale (Tripla Alianţa) : Austro-Ungaria, Germania, Turcia, Bulgaria şi Antanta (Tripla Înţelegere): Franţa, Anglia, Rusia, Italia. România, care încheiase în anul 1883 un tratat de alianţa cu caracter defensiv cu Tripla Alianţă, trebuia să-şi precizeze poziţia. Consiliul de Coroana de la Sinaia din 21iulie/3 august 1914 a discutat următoarele alternative: intrarea în război de partea Puterilor Centrale (susţinuta de regele Carol I), alăturarea statului român Antantei, sau adoptarea unei atitudini de neutralitate în aşteptarea momentului potrivit pentru implicarea militară. A fost adoptată această ultimă soluţie.

Opinia publica s-a divizat în antantofili (majoritate liberali), reprezentând cea mai mare parte a populaţiei şi germanofili, majoritate conservatori.

Guvernul liberal, condus de Ion I.C. Brătianu a fost supus presiunilor atât din partea Antantei cât şi a Puterilor Centrale. În 1914, a fost semnată o Convenţie cu Rusia care recunoştea drepturile României asupra teritoriilor stăpânite de Austro-Ungaria (Transilvania, Banat, Bucovina), iar România promitea o „neutralitate binevoitoare” faţă de Imperiul Ţarist.

            În 1916, interesul naţional al României cerea intrarea în război împotriva Austro-Ungariei, pentru a elibera provinciile romaneşti ocupate de aceasta. Venit pe tron în 1914, Ferdinand, antantofil, înclina balanţa pentru intrarea în război alături de Antanta.

            Pe 4 august 1916, România semnează cu Antanta doua convenţii (una politica si una militara) care prevedeau: recunoaşterea de către Antanta a dreptului României de a se uni, la sfârşitul războiului, cu provinciile romaneşti stăpânite de Austro-Ungaria si intrarea României in război împotriva Austro-Ungariei la 14/27 august 1916. Sprijinul Antantei pentru România, va consta atât in livrări de armament si muniţie cat si prin acţiuni pe front, in S la Salonic (Grecia) si in N in Galitia.

            România a intrat în război împotriva Austro-Ungariei cu aproximativ 800.000 de soldaţi dispuşi în 4 corpuri de armată (3 pe linia Carpaţilor pentru eliberarea Transilvaniei şi 1 în Dobrogea cu rol de apărare în cazul unui atac bulgaro-turc). După o scurta înaintare victorioasă în Transilvania (eliberarea oraşelor Braşov, Făgăraş, Odorhei), armata română este oprită datorită pregătirii şi dotării insuficiente în comparaţie cu trupele Puterilor Centrale, precum şi datorită înfrângerii trupelor române din Dobrogea, la Turtucaia de către armata germano-bulgaro-turcă, condusă de feld-maresalul August von Mackensen.

            În toamna anului 1916, românii apără trecătorile Carpaţilor în luptele de pe Olt, Jiu, Argeş dar Oltenia, Muntenia şi Dobrogea intră sub ocupaţia Puterilor Centrale. Capitala este şi ea pierdută în urma înfrângerii de pe Arges-Neajlov (noiembrie-decembrie 1916). Moldova rămâne liberă, iar Iaşul devine capitală, aici refugiindu-se regele, Parlamentul, Guvernul dar şi o parte a populaţiei.

            În 1917 armata română se reface în Moldova cu ajutorul misiunii franceze conduse de Henri Berthelot, primind întăriri şi din partea Rusiei. În vară, trupele Puterilor Centrale, încercă să ocupe Moldova. Sub deviza „Pe aici nu se trece!”, românii i-au oprit la: Mărăşti (11/24 iulie-19iulie/4 august), Mărăşeşti (24 iulie/6 august-6/9 august) şi Oituz (26 iulie/8 august-6/19august). Aceste victorii au salvat existenţa României ca stat. Armata română a fost condusă de generalii: Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu, Constantin Prezan.

            Situaţia ţării s-a agravat în toamna lui 1917,  în urma Revolutiei bolşevice din Rusia şi a încheierii păcii separate a acesteia cu Puterile Centrale la Brest-Litovsk (februarie/martie 1918). România, ramasă singură pe frontul de E, va fi nevoită să încheie la randul ei un armistiţiu la Focsani şi o pace la Bucureşti (mai 1918), care prevedea: cedarea crestelor Carpatilor Austro-Ungariei,  cedarea Dobrogei Bulgariei, exploatarea resurselor economice ale României de către Germania pe timp de 90 de ani, demobilizarea armatei si recunoaşterea unirii Basarabiei cu România. Din fericire, pacea nu a fost sancţionată de catre regele Ferdinand.

            Pe 28 octombrie/10 noiembrie 1918, România reintră în război de partea Antantei. Guvernul condus de generalul Constantin Coandă, declara cea de-a doua mobilizare generală şi cere trupelor germane evacuarea teritoriului ocupat. Pe 11 noiembrie 1918, în urma armistiţiului Germaniei cu Antanta, Primul Razboi Mondial ia sfarşit cu infrangerea Puterilor Centrale.

           Scopul funadamental al participării României la Primul Razboi Mondial a fost eliberarea de sub stapânirea straină a provinciilor româneşti şi desavârşirea statului naţional unitar român. Realizarea Marii Uniri a fost favorizată de recunoaşterea dreptului popoarelor la autodeterminare în urma Revoluţiei bolşevice din Rusia (1917), publicarea declaraţiei preşedintelui american W.Wilson privind reorganizarea internaţională postbelică, înfrangerea Puterilor Centrale şi prabuşirea imperiilor multinaţionale (Austro-Ungar, Rus).

          Prima provincie care s-a unit cu ţara a fost Basarabia. Mişcarea naţională românească a fost condusă de Partidul Naţional Moldovenesc, întemeiat în aprilie 1917. În urma recunoaşterii dreptului la autodeterminare al popoarelor din fostul Imperiu Rus, Basarabia s-a proclamat autonomă în cadrul Congresului Ostaşilor Moldoveni din octombrie 1917. A fost ales Sfatul Ţării ca adunare reprezentativă, condus de Ion Inculet. În 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Republica Democrată Moldovenească, declarată independenta în ianuarie 1918. În aceeasi perioadă, pentru a stăvili dezordinile provocate de trupele ruseşti care se retrageau de pe front, Consiliul Director (organul executiv al Basarabiei) a solicitat intervenţia armatei române.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, voteză la Chişinau, unirea cu România. În plan internaţional, apartenenţa Basarabiei la Romania, a fost recunoscută în anul 1920, în cadrul Conferintei de pace de la Paris, dar nu a fost acceptată de Rusia.

          Bucovina se desprinde de Imperiul Austo-Ungar în condiţiile destramarii acestuia în toamna lui 1918 dar totodata se confruntă cu pretenţii de anexare din partea Ucrainei. În toamna 1918, se formează Consiliul Naţional Român, în frunte cu Iancu Flondor. Acesta exprimă dorinţa românilor de a se desprinde de Austro-Ungaria la 14 octombrie 1918. La 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, proclama unirea cu România la Cernăuţi. Austria a recunoscut unirea Bucovinei cu România prin Tratatul de la Saint-Germain (1919), semnat în timpul Conferinţei de pace de la Paris.

          Ultima provincie care s-a unit cu România, a fost Transilvania. La 29 septembrie 1918, Partidul Naţional Român, a adoptat Declaraţia de la Oradea, document care proclama dreptul la autodeterminare al românilor din Transilvania. Declaraţia a fost citită apoi in Parlamentul de la Budapesta, de către deputatul Alexandru Vaida-Voievod.

          La 3 octombrie 1918, încercand salvarea Imperiului Austro-Ungar, ultimul împarat, Carol I de Habsburg, lansează manifestul Către popoarele mele credincioase, promitând reformarea statului pe baze federale, provinciile componente urmând sa beneficieze de autonomie. Acesta propunere a rămas fară rezultate concrete.

          La 30 octombrie 1918, se formează Consiliul Naţional Român Central (compus din 6 membri din partea Partidului Naţional Român şi 6 din partea Partidului Social Democrat), care preia administrarea teritoriilor locuite de români, pe plan local, ordinea fiind asigurată de Gărzile naţionale româneşti.

Negocierile purtate de Consiliul Naţional Român Central cu guvernul maghiar (2 noiembrie 1918), au eşuat datorită propunerii maghiare de a recunoaşte autonomia Transilvaniei în cadrul statului maghiar. C.N.R.C., decide organizarea , la Alba Iulia, la 18 noiembrie 1918/1 decembrie 1918, a unei Mari Adunari Naţionale.

          La acest eveniment, au participat 1228 delegaţi ai C.N.R.C. şi peste 100.000 de români din toată Transilvania. Rezoluţia Unirii (un adevarat program de modernizare şi democratizare a statului unitar român), citită de Vasile Goldiş, proclama unirea cu România.

Singurele fotografii care au importalizat marele eveniment au fost realizate de către Samoilă Mârza, aflat întamplator la Alba Iulia.

          Până la integrarea deplină în cadrul României, Transilvania este condusă de Marele Sfat Naţional (rol legislativ) avandu-l în frunte pe Gheorghe Pop de Băseşti şi Consiliul Dirigent (rol executiv), având 15 membri, condus de Iuliu Maniu şi subordonat Guvernului de la Bucureşti.

În plan internaţional, apartenenţa acestor provincii la România a fost recunoscută prin Tratatul de pace de la Trianon cu Ungaria (1920).

            La 29 decembrie 1919, Primul Parlament al României Mari (ales pe baza votului universal), ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei cu România. In 1920, organismele regionale de conducere din provinciile unite cu România sunt dizolvate.

           Marea Unire a însemnat creşterea teritoriala a României de la 137.000 Km la 295.000 Km, creşterea numarului populaţiei de la 7 mil. loc la 18 mil. loc. (recensământul din 1930), creşterea semnificativa a suprafeţelor agricole, a capacitaţilor de transport si industriale.  România a devenit un stat de mărime medie in Europa, având toate condiţiile pentru o dezvoltare economică rapidă. Marea Unire, ca si evoluţia social-politica postbelică, au determinat guvernele României să adopte o serie de reforme pentru rezolvarea problemelor social-economice şi politice ale ţării, perioada ce a urmat fiind una de transformari profunde, a căror efecte se resimt şi astăzi.

          Din pacate, acea generaţie a fost răsplătită de comunişti cu ani grei de închisoare şi cu exterminarea. Noi astăzi îi răsplătim cu uitarea şi cu promovarea, printr-un vot nedocumentat, sau chiar prin lipsa votului (un drept atât de greu obţinut), în funcţii publice, a unor oameni care sunt departe de valoarea acelei generaţii şi care urmăresc propriile interese în dauna celor ale căror interese trebuie să le satisfacă.

Să nu uitam, macar acum să simţim româneşte, să acţionam în interesul acestei tări şi acestui popor, să nu ne dezamagim nici înaintaşii şi nici urmaşii, cărora le suntem datori să ne implicăm pentru a salva ceea ce a mai rămas din conştiinţa naţională şi valorile adevarate ale acestui neam.

“Deşteaptă-te române!”

 

DIRECTOR-ADJUNCT, ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ION IONESCU”,

PROFESOR, LISTOSCHI-NEACŞU RALUCA